Omenirea este sociabilă şi religioasă de când o cunoaşte istoria. Statul este forma superioară, cea mai înaintată şi cea mai largă, a organizaţiei sociale, dar Statul a avut, de când ştim, şi preocupări religioase. Religiile anterioare creştinismului, erau culte naţionale, religii de stat. Era adică în general admis că religia este un bun şi un drept natural, un patrimoniu al fiecărui popor, şi, anormal ar fi fost să existe popor fără religie şi stat indiferent ei. Nu poate fi condus fără criterii religioase şi morale Statul unui popor creştin. („Misiunea creștină a Statului” – Prof. univ. Teodor M. Popescu) 

Împotriva religiei nu se ridică decât oamenii care au pierdut simţul mai adânc al realităţilor. Cu cât omul ajunge să se cunoască mai bine pe sine, să cunoască viaţa şi oamenii, cu atât mai mult va înţelege esenţa şi rostul religiei. Stanley spunea la sfârşitul vieţii, în autobiografia sa:

Numai cu ajutorul convingerilor religioase putem ajunge la un progres adevărat şi esenţial. Ele ne dau trup, măduvă şi putere; fără ele, aşa numitul progres e găunos şi fără durată. Fără credinţa în Dumnezeu suntem bătuţi de talazuri pe un ocean de nesiguranţă. Căci ce-i pământul nostru faţă de imensitatea universului, de lumile din spaţiul fără de margini! Peste întinderea imensă a nemărginirii, în care închipuirea omului cel mai înţelept nu ajunge decât până la un crâmpei ridicol de mic, domneşte spiritul atotputernic al lui Dumnezeu. Spre Dânsul mă îndrept, izvorul şi puterea puterilor! („Îndrumarea vieţii” – Dr. Fr. W. Forster) 

„Oricine va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri”. (Matei 10, 32-33) 

Înscrierea elevilor la ora de religie este o mărturisire a Mântuitorului nostru Iisus în vremurile pe care le trăim astăzi.

IPS Pimen - Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților

Sursa: Doxologia.ro